joi, 25 iunie 2015

TOATĂ VIAȚA E DEȘERTĂCIUNE

Discut cu Dumnezeu în contradictoriu
despre cutremurele din Japonia
și-i tare nemulțumit
că nu înțeleg cum se scrie istoria

pe gleznele femeilor frumoase
împachetate în parfumuri de gară
le trece un tren fantomatic prin oase
și nimeni din el nu coboară

Peronul e pustiu și dezlânat
o piatră se-ncastrează-n rugăciune
nu-mi este clar cine-a plecat
că toată viața e deșertăciune

Chelălăie sufletul ca un câine
ieșind din trup în sens invers
ziua de azi se risipește-n mâine
și-n avatar e un ghețar imens



24 iunie 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu