În noaptea-n care nu am să mai fiu
o să ți se pară patul, închisoare
și n-ai să crezi că prin pustiu
ești singură în trupul tău de sare
Și-or să te-apese disperați pereții
și te vor strânge sadic într-un punct
și din neant te vor pândi ereții
și-ai vrea să intri-n tine ca-n mormânt
să scoți tot răul ce te duse
l-acest deznodământ fatal
și toate tainele-n țesut ascunse
ai vrea să le arunci la mal
Da-i prea târziu că prea departe
fără busolă-n noapte-ai mers
și nu mai poți să zbori spre Marte
nu mai ai voie-n univers
că n-ai știut cum e iubirea
pe-alte planete unde plec
e inutil să îți zdrobești privirea
prin timpul tău n-am să mai trec
Și-n ziua-n care nu am să mai fiu
va plânge o corabie pe mare
și-n lașitatea unui vis târziu
o să ți se pară viața, închisoare
Și nu ai să mai știi să zbori
și n-am să te ascult când taci
și printre drame false de actori
zadarnic în iubită te prefaci
că n-ai să fii vreodată ce ai fost
o pată-albastră-n orizontul meu
și viața o să-ți fie o zi de post
din care-o să lipsesc la cină eu
26 mai 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu