ORCHESTRA DE ZĂPADĂ A TĂCUT

În gândul tău de rouă și de fum

s-a risipit ca un tangou uitarea

nu mai vuiește ca un clopot marea

îngerul meu s-a prăpădit pe drum

Și visul tău de pasăre rănită

în malaxorul de iluzii

s-a rătăcit vânând confuzii

și-n ochii tăi de ebonită

m-ai strâns cu-n clește ruginit

prizonier fără vreo șansă

m-a subjugat această transă-

minunea de-a te fi iubit

Și n-aș fi vrut să evadez

vreodată din nescrisa epopee

prin mine tu curgeai femeie

și-am vrut pustiul să-l drenez

cu înmiresmări de flori de maci

să-ți desenez o semilună

să simt înfiorarea ta pe mână

să te iubesc și-atunci când taci

Dar arca mea nemaivăzută

s-a tot izbit de niște stânci

și-n ochii tăi așa de-adânci

se tot umplea paharul de cucută

Mi l-ai întins și l-am băut

de câte ori ai vrut să-l beau

chircit în sufletul meu stau

și-orchestra de zăpadă a tăcut

19 iunie 2015