Ultima călătorie prin mine însumi
am s-o fac de unul singur
Am mai multe perechi de adidași rupți
dar o să merg desculț
să simt fiecare ciob
să calc fiecare cactus
să înțep fiecare arici
Și-o să-mi amintesc iar și iar
la nesfârșit
ultima călătorie cu tine
prin mine însumi
M-ai luat de mână și mi-ai șoptit
hai
hai
hai să zburăm, iubitule,
deasupra norilor din sufletul tău
deasupra întunericului din sufletul meu
hai să zburăm în lumină
Eram două păsări cu aripile crescute
înăuntru
Dintr-o dată
te-ai întors cu fața spre apus
și m-ai rostogolit
într-un avion cu reacție
M-ai lăsat pe pilot automat
să nu mă prăbușesc de unul singur
în tristețe
Dar eu vroiam să zburăm
doar împreună,
zborul păsării cu suflet de fier
nu era dorul meu
Și atunci am sărit de la 10000 de ani lumină
fără parașută
sperând să mă prinzi de mână
și să plutim printre comete
ca puful de păpădie
Dar nu m-a prins nimeni de mână
și când m-am trezit
din pământ curgea liniștea
18 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu