În altă viaţă tu mi-ai fost prinţesă
şi-ai râs şi-ai plâns şi te-ai jucat
secunda ne-a scăpat din lesă
şi fluturi negri s-au împrăştiat
de-a lungul şi de-a latul existenţei
seduşi de ultimul parfum
să punem capăt indecenţei
de a ne iubi într-un poem postum
E mult prea tragic tot ce se întâmplă
şi nu mai pot ieşi din înserare
îmi zboară gloanţele din tâmplă
şi ciuruie albastrul la-ntâmplare
Şi umblu pe o luntre de zăpadă
prin mine însumi printre nori
şi îngerul ar trebui să vadă
cum decolează ultimii cocori
ducând cu ei bucăţi de stârv
din trupul condamnat la fugă
la toate orele de vârf
în care ochii mei de slugă
te caută ca să le fi stăpână
şi să-i transferi la tine-n pleoape
încă îţi simt surâsul cald pe mână
şi sufletul vrea să se-ngroape
la tine-n buzunar printre diverse
motive şi metehne femeieşti
se-aprind luminile perverse
şi-n suflet ca o rană-mi creşti
Şi mi te-nghemuieşti în trup
ca un pisoi de plastilină
şi toate barierele se rup
şi plânge trenul în surdină
c-a mers atât pe linii paralele
tunelul timpului l-a absorbit
şi plouă-n noapte cu umbrele
peste vagonul de dormit
ce seamănă leit cu un sicriu
în care sforăie nuntaşii
pe-o frunză de aloe-ţi scriu
şi mită-mi cer la trecere luntraşii
că mă zdrobesc de timp a mia oară
ca o fantomă încastrată-n zid
şi nu ştiu cât de tare o să doară
războiul cu-n trecut perfid
Şi dau perdelele într-o parte
să văd ce se ascunde în grădină
se scuturau florile moarte
şi tu erai pierdută în lumină
M-ai absorbit cu tot cu spaime
cu bufniţe şi lilieci
rămân toţi macii fără haine
când fără sufletul meu pleci
şi rătăceşti pe nu ştiu unde
pe o planetă-n grabă sinucisă
cuţitul lunii ochii mi-i pătrunde...
Femeie de lumină şi de clisă
ascunde-mă-n corabia perversă
ce s-a înecat cu tot cu mare
în altă viaţă tu mi-ai fost prinţesă
te-aştept pierdut în viaţa viitoare
17 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu