Mă doare ceva şi nu ştiu cum
şi nu ştiu de unde şi nu ştiu de când
e poate pulberea izgonită în vânt
de negustorii arhaici de fum
M-apasă roţile dinţate
încrucişate peste ultimul lest
eternitatea doarme în azbest
lumina se ascunde în noapte
Şi îmi pică frunzele în mister
printre avioanele de hârtie
transportă suflete dinspre pustie
convoaie rătăcite în eter
Nu mai sunt prizonierul vulgar
liber ca pasărea ucisă de glonţ
vulturul îmi ia ficatul în clonţ
şi-i mestecă gustul amar
E prea târziu pentru transplant
de-o veşnicie îşi doreşte alt gust
se pare că-i tratat injust
şi doare elegia celuilalt
1 martie2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu