Poetul dacă doarme nu-l treziţi
că el visează caii osândiţi
la galop nesfârşit şi uitare
pasăre rătăcită în propria zare
Lăsaţi-l aşa uitat în destin
nu-i trebuie decât cerul puţin
să-l vândă duminica în târg
când pietrele în sânge se scurg
şi nu simţiţi bucata lipsă
prin golul de la ultima eclipsă
albastru-i exilat fără cercei
în chipuri incolore de femei
iar versurile şi mai tare dor
în întuneric plânge un vapor
se întorc cohortele de rătăciţi
poetul dacă doarme nu-l treziţi
1 martie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu