Inima mea rătăcește pe-o stradă
din universul sărat
pe steaua polară m-am tot jucat
până am căzut grămadă
pe o movilă de pietriș
sub care se ascudeau balaurii-săbii
mă sorb în ele nesătule corăbii
și mă privesc în oglindă cruciș
să-mi văd cicatricile
încrustate cu bisturiul
mai e timp pentru mine târziul
să-mi reimplantez aripile
și să mă strecor printre umbre
ca un duh dezertor
și să evadez din decor
printre privirile sumbre
Și nimeni nu poate să vadă
dincolo de calul pictat
mă-nghite universul sărat
cu semafoare și stradă
13 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu