Printre lacrimi se întâmplă
gândul meu să-ţi latre în tâmplă
şi să-ţi strice coafura
şi să-ţi dea viaţa de-a dura
Nu ştiu de-am să-ţi pic în ochi
mi-este frică de deochi
şi mi-e teamă că mă ard
în cavoul de smarald
unde morţii râd meschin
de întâiul lor destin
Printre cruci curentul trage
gându îngheaţă şi se sparge
şi mă întreb până când
între morţi să stau la rând
Dar trezindu-mă între vii
îţi scriu versuri naşparlii
ca metafora să-ţi frângă
oasele şi -apoi să plângă
noiembrie1994
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu