Umblu prin supermarket după moarte
raft după raft mă bat cu demonii în parte
axa pământului spre tine se-nclină
în parchet îmi mai creşte o rădăcină
printre oamenii grăbiţi de idolul fals
nu eşti să te invit la ultimul vals
ascuns pe etichete colorate parşiv
îmi întind viaţa femeia dansează lasciv
de pe reclamele hâde atârnate de grindă
oamenii sunt priviţi de aceeaşi oglindă
pe raftul de sus ochii încă mai văd
pe raftul de jos lângă inimă e prăpăd
picioarele însă mă duc înainte
ce păcat că nu mai am ţinere de minte
că mi-aş aminti vizita anterioară
în parcare sentimentele bară la bară
se înjurau direct în limba română
prin supermarket moartea mă ţinea de mână
ştiam asta eram atât de lucid
de parcă sângele se hrănea cu carbid
nu puteam să mă opresc pentru repaos
căruciorul mă trăgea înainte în haos
nu te vedeam nicăieri însă erai prezentă
în reclama aceea fosforescentă
îmbiindu-mă fără să spui pe unde
în sufletul tău se poate pătrunde
pe o altă cale decât cea ştiută
să vin şi să bem împreună cucută
încântată de numeroasele fake-uri
îmi rupi timpul în două cu ascuţitele flecuri
ce te-au înălţat în propriul film pe youtoube
turbau fanii dansatoarelor de pe cub
am să supravieţuiesc dacă uşile imobile
se vor deschide vreodată în mine
şi-n urma mea în flăcări amestecate
ard reclamele recent dezbrăcate
femeia evadată de la ultima şuşă
se scutură de spaime şi cenuşă
şi dezertează în altă existenţă fadă
mă bântuie iar îngerii că vor să vadă
intrările ieşirile ultimul target
se îngrozesc şi fug din supermarket
mă extrag într-un gest de igienă stelară
fără fineţe cu un soi de plăcere barbară
mă dau de-a berbeleacul până în lună.
Sunt singur sau mă ţii de mână ?...
20 martie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu