Îmi număr paşii prin iarba înaltă
la alt capăt al lumii tu stai în asfalt
cerul deodată-i aşa de înalt
de-mi cade în suflet planeta cealaltă
pe care ne ducem stingheri când şi când
smulgându-ne din oglinzile-poze
evadând din tăcere scăpând de psihoze
plecăm şi ne întoarcem mereu prea curând
Şi număr păsările mirările clipele
şi fluturii care zboară prin sânge
timpul depărtarea-ntr-un cleşte o strânge
mătura cerului-mi şterge urmele
E un atac de artilerie concentrat dinadins
prin celule-mi trec tancuri blindate
sentimentele abil reclonate
m-aruncă şi mă scot din abis
cu viteza luminii surprinsă
de căderile în prăpăstii adânci
îţi place să m-arunci de pe stânci
când umbra ta peste oră-i prelinsă
ca un şarpe închis de-nserare
ca o libelulă cu zborul invers
ocupi golul din mine din mers
dai nevăzutului neîntâmplata culoare
Şi cerul se dezlănţuie brusc
trăzneşte se zbate şi plânge
ploaia-mi pătrunde lacomă-n sânge
şi mă ascund în vasul etrusc
şi caut acolo un suflet cu chip
printre himere strivite-n confuzii
sunt traficantul palid de iluzii
te caut de o viaţă prin nisip
9 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu