Mi se-nvârte roata minţii non-stop
de parcă ar fi roata norocului
nu pot sta vulturii locului
în ochiul meu de ciclop
Şi-mi cresc aripile înfricoşător
strivesc sub talpa stângă universul
mă joc în noapte cu non-sensul
şi-mi intră-n suflet plugul de tractor
desţelenind o brazdă neagră
în care fac amor nebun gândacii
sub stelele pe care aurolacii
dansează blues de-o viaţă-ntreagă
Şi-mi zdrăngăne fără motiv
inima de-o înserare străpunsă
şi sare la bătaie luna scursă
din cosmosul prohibitiv
în care mi-am desfăşurat oştirea
pe câmpul de maci nenăscuţi
din trupurile arse de recruţi
ce şi-au fixat adânc privirea
în steaua polară aruncată pe cer
de-un celebru nebun dadaist
caută bufniţa cenuşie-n playlist
ultimul hit strecurat prin eter
până în sângele meu clipocind
printre pietrele arse de var
pe care-mi beau luna amar
şi-mi văd în oglindă ochii lucind
de patimă verde-smarald
de gând încolţit la ceasuri sinistre
şi aceste metafore-acatiste
până la urmă pe ruguri mă ard
de nu mai rămâne cenuşă de leu
să şi-o împartă la praznic zăvozii
îşi ascut dinţii de curve irozii
şi trag cu praştia-n Dumnezeu
să le spună de unde-am venit
de ce-mi vorbeşte-n engleză calul
de ce nu-mi înghite umbra spitalul
şi cum de mai sunt viu dac-am murit...
16 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu